Despre Timisoara

Transport

Pe planul infrastructurii de transport Timişoara este un nod feroviar în centrul celei mai dense reţele de căi ferate din România, fapt care permite multiple legături cu localităţile din judeţ. Acestea permit oraşului un important aflux de forţă de muncă din toate colţurile judeţului. Principala gară de călători este Timişoara Nord, construită în 1857. Alte staţii, importante pentru transportul local, sunt: Timişoara Est, Timişoara Vest, Timişoara Sud. De la Timişoara există legături internaţionale directe spre Belgrad, Budapesta şi Viena.

Transportul auto a cunoscut o adevărată explozie după 1990, astfel că în 2003, gradul de motorizare înregistrat la Timişoara era cel mai mare din România, cu 361 de autovehicule la 1.000 de locuitori, în comparaţie cu doar 315 înregistrate în capitală. Din acest motiv, traficul a devenit una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă oraşul, infrastructura existentă nefiind capabilă să suporte valorile ridicate ale traficului. Reţeaua de drumuri din interiorul municipiului are o lungime de 574 km şi ocupă o suprafaţă de 603 de ha.

Transportul public este asigurat de 10 linii de tramvaie, având o lungime totală de 145,8 de km; 22 de linii de autobuz (cu un total de 183,2 de km) şi 9 linii de trobeiluz (cu un total de 70,46 de km); 8 companii de taxi.

O importanţă deosebită o are transportul aerian. Timişoara dispune de Aeroportul Internaţional Traian Vuia, al doilea ca mărime din România.

Cultură

Timişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, în special de cea germană, maghiară şi sârbă, dar şi de cele bulgară, italiană, palestiniană şi greacă. Moştenirea culturală şi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraşului. Cu cele peste 12 instituţii culturale profesioniste, Timişoara este, după Bucureşti, al doilea pol cultural din ţară din punct de vedere al mărimii şi diversităţii ofertei culturale.[5] O mare tradiţie o are teatrul timişorean, care prin cele trei teatre de stat, (în premieră în Europa): Teatrul Naţional, / Teatrul German şi Teatrul Maghiar, oferă spectacole în limbile română, germană şi maghiară. Cele trei instituţii împart aceiaşi clădire-simbol cu Opera Română.

Filarmonica Banatul întregeşte paleta de ofertă culturală de cea mai înaltă calitate, păstrând astfel o tradiţia oraşului care a văzut interpretând pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timişorean şi bănăţean este întregit de Muzeul Banatului, înfiinţat în 1872. Acesta adăposteşte cea mai mare colecţie de obiecte arheologice din Banat. Instituţia are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor. Muzeul mai deţine şi cea mai mare colecţie de păsări şi fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este întregită de Teatrul de Păpuşi (înfiinţat în 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeţeană (1904), Şcoala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar şi numeroase galerii de artă, edituri, fundaţii şi asociaţii culturale.

Educatie

Învăţământul preuniversitar

Învăţământul şcolar se desfăşoară în 64 de grădiniţe, cu 498 de educatoare şi 7095 de copii; învăţământul primar şi gimnazial este organizat în 47 de unităţi, cu 2401 cadre didactice şi 35.186 elevi, învăţământul liceal, în 34 de unităţi, cu 1359 cadre didactice şi 17.472 elevi, cel post-liceal în 11 unităţi, cu 958 cursanţi, cel de maiştri în 6 unităţi cu 267 cursanţi. Reţeaua şcolară mai cuprinde două şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe, o şcoală specială pentru ambliopi, un centru de educaţie specială şi un centru pentru învăţământ alternativ, prin Şcoala Waldorf, înfiinţată în anul 1993. Specificul învăţământului preuniversitar timişorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiţie multietnică a oraşului s-a menţinut şi în mare parte datorită şcolilor cu predare în limba germană, maghiară şi sârbă, care, împreună cu limba română au o tradiţie şi o continuitate de aproape 3 secole. În prezent acestor limbi li s-au adăugat în unele unităţi de învăţământ slovaca şi ucraineana.

Printre cele mai importante licee şi colegii se numără:

Liceul Economic F.S.Nitti,
Colegiul Bănăţean,
Colegiul Naţional Constantin Diaconovici Loga,
Liceul Teoretic Nikolaus Lenau,
Liceul Grigore Moisil Timişoara,
Liceul de Muzică Ion Vidu,
Liceul Pedagogic Carmen Sylva, fost Eftimie Murgu,
Liceul Teoretic Bartók Béla etc.

Universităţi

Învăţământul superior are o tradiţie de aproape 100 de ani, odată cu înfiinţarea Politehnicii în 1920. De atunci şi până azi Timişoara a devenit cel mai important pol universitar din vestul ţării şi al patrulea ca mărime din ţară.

Cele mai importante universităţi sunt:

Universitatea de Vest
Universitatea "Politehnica" din Timişoara
Universitatea Banatului
Universitatea de Medicină şi Farmacie Victor Babeş
Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului
Universitatea Tibiscus
Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir
Universitatea Mihai Eminescu
Universitatea Ioan Slavici

Patrimoniul arhitectural

Din punct de vedere arhitectonic, oraşul moşteneşte un amplu patrimoniu de monumente istorice(circa 14.500[6]), totodată cel mai mare din ţară. De fapt întregul ansamblu de clădiri din centru şi cele din cartierele Iosefin şi Fabric sunt considerate monumente istorice. Acesta este rezultatul unei tradiţii îndelungate de planificare urbanistică modernă, începută încă din secolul al XVIII-lea, o dată cu venirea austriecilor. Centrul oraşului, amplasat în vechea Cetate, a fost remodelat, cu pieţe şi străzi drepte. Construcţiile erau bine aliniate, iar clădirile de la colţurile străzilor trebuiau să aibă elemente arhitecturale în plus. Predominant a fost stilul baroc de influenţă vieneză, care a adus Timişoarei numele de "Mica Vienă".

La sfârşitul secolului al XIX-lea, structura urbanistică a Timişoarei a suferit un proces amplu de modernizare. Fostele bastioane şi spaţiile militare au fost demolate şi înlocuite cu bulevarde şi cartiere noi. În 1904, Primăria a înfiinţat postul de arhitect-şef şi l-a atribuit tânărului arhitect László Székely. Acesta a adus o contribuţie decisivă la remodelarea zonei centrale şi la introducerea stilului Art Nouveau, secession şi eclectic în peisajul urbanistic al oraşului. Stau mărturie palatele din Piaţa Victoriei, Baia Publică Neptun sau Casa Brück din Piaţa Unirii. Tot datorită lui s-a conturat şi arhitectura industrială, Abatorul comunal sau Uzina de apă fiind numai câteva exemple.

Cartierele Fabric şi Iosefin păstrează intactă amprenta diversităţii etniilor şi meşteşugarilor care le-au construit. Se păstrează influenţa germană, maghiară şi sârbă. Clădirile nu depăşesc două etaje, sunt viu colorate şi foarte bogat ornate. În cartiere precum Mehala, Iosefin sau Freidorf, se păstrează trăsăturile tipice ale satelor tradiţionale de şvabi bănăţeni: case mari cu front stradal, frumos ornate şi cu spaţii verzi în faţa caselor.

Ultimul curent arhitectural care influenţează vechiul oraş este cel românesc, introdus o dată cu trecerea Timişoarei sub administraţie românească. Cel mai bun exemplu este Catedrala Mitropolitană realizată în arhitectură tradiţională românească, în stil moldovenesc. În perioada interbelică se construiesc şi noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influenţa stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez.

Un farmec aparte este dat de parcurile şi spaţiile verzi ce se întind de-a lungul canalului Bega şi în toate zonele oraşului. Din acest motiv Timişoara a căpătat numele de "oraş al parcurilor şi al trandafirilor".

Structura confesională

Timişoara este un oraş cu una din cele mai diversificate structuri confesionale din România. Aceasta se datorează în mare parte tradiţiei multietnice şi multiconfesionale a oraşului, însă a urmat în secolul XX un trend net în favoarea religiei ortodoxe. În prezent circa 80,6% din timişoreni se declară ortodocşi iar 10% romano-catolici. Urmează religia penticostală cu 8.408 de adepţi (2,6%), reformată cu 6.194 (aprox2%), baptistă cu 4.780 şi greco-catolică cu 4.191. Sunt reprezentate şi diverse alte comunităţi mai mici. 359 de timişoreni se declară atei.

Turism

Timişoara deţine cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din România, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin şi Fabric. Arhitectura variată, influenţele barocului Vienez şi multitudinea de parcuri au adus Timişoarei, aşa cum s-a spus mai sus, renumele de "Mica Vienă" şi de "Oraşul parcurilor". Câteva obiective turistice importante sunt:
Domul din Timişoara (construit între 1736-1754)
Domul din Timişoara (construit între 1736-1754)

Pieţe
Piaţa Unirii
Piaţa Victoriei
Piaţa Libertăţii
Piaţa Maria (locul de unde a pornit Revoluţia română din 1989)
Piaţa Traian (centru al cartierului istoric Fabric)
Lăcaşuri de cult
Catedrala Mitropolitană
Domul romano-catolic
Biserica episcopală sârbă
Sinagoga din Cetate
Sinagoga din Fabric
Monumente şi clădiri
Castelul Huniade
Palatul Dicasterial
Palatul Baroc
Teatrul Naţional din Timişoara
Baia Publică Neptun
Palatul Lloyd

Personalităţi marcante

Iancu de Hunedoara (1387 - 1456), comite de Timiş, a avut reşedinţa în Cetatea Timişoarei, deţinută de faimilia sa până în 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oraş.
Pavel Chinezul (1432 - 1494), comite de Timiş, conducător al trupelor bănăţene, luptător neînvins împotriva turcilor.
Pelbartus Ladislaus de Temesvar (1430-1504), filosof creştin născut la Timişoara, activează în Budapesta la curtea regelui Matei Corvin.
Claudius Florimund Mercy (1666 - 1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timişoara de ocupaţia otomană, a reconstruit cetatea după model occidental, a colonizat-o cu şvabi şi a transformat-o într-un important centru economic şi capitală a Banatului.
Carol Telbisz (1853 - 1914), primar al Timişoarei pentru aproape 30 de ani, timp în care a modernizat complet oraşul.
Augustin Pacha (1870 - 1954), primul episcop al diecezei de Timişoara, a apărat drepturile catolicilor din Banat în faţa presiunilor naziste, într-o istorică audienţă la Hitler; disident anticomunist.
László Székely (1877 - 1934), primul arhitect-şef al Timişoarei, autorul unui mare număr de clădiri semnificative din istoria oraşului.
Johnny Weissmuller (1904 - 1984) actor, faimos pentru rolul său de Tarzan.
Ioan Holender (1935), cântăreţ, director al Operei din Viena.
Iolanda Balaş (1936), dublă campioană olimpică de atletism, contează ca una din cea mai valoroasă săritoare la înălţime a tuturor timpurilor.
Richard Oschanitzky (1939- 1979), Compozitor, Arrangeur, Pianist şi Dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuţi muzicieni de Jazz ai României (vezi: "Jazzfestival Richard Oschanitzky").
Ana Blandiana (1942), poetă.
Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix
Mircea Baniciu (1949), membru al formaţiei Phoenix
László Tőkés (1952), fost paroh al episcopiei reformate, a jucat un rol important în declanşarea Revoluţiei din 1989